miercuri, 20 august 2014

Scrisoare deschisa din anul 2070

Suntem în anul 2070. Am 50 de ani, dar arăt de 85. Am multe probleme pentru că beau prea puţină apă. Cred că nu îmi mai rămâne mult timp. Astăzi, sunt unul dintre cei mai în vârstă în societatea în care trăiesc.

Îmi amintesc când eram de 5 ani. În parcuri erau pomi mulţi, casele aveau grădini frumoase şi puteam să stau sub duş chiar şi o oră. Totul era diferit. Acum folosim prosoape cu ulei mineral ca să ne curăţim. Înainte, toate femeile îşi arătau cu mândrie frumosul lor păr. Înainte, tata spăla maşina cu furtunul de stropit. Astăzi, legea interzice cu stricteţe asemenea practici. Astăzi, trebuie să-şi radă capul ca să-l păstreze curat, fără să se folosească de apă. Îmi amintesc că existau multe tabele pe care scria ATENŢIE LA APĂ!, dar nimeni nu le bagă în seamă. Oamenii credeau că apa este inepuizabilă. Astăzi, toate fluviile, râurile, lacurile şi apele subterane sunt iremediabil contaminate şi secate.

Tot peisajul înconjurător nu mai este decât un deşert fără de sfârşit. Infecţiile gastro-intestinale, bolile de piele şi infecţiile urinare sunt principalele cauze de deces. Industria a paralizat şi procentajul şomajului a atins cote dramatice. Fabricile de desalinizare a apei de mare sunt principalul domeniu de producţie. Dau muncitorilor apă potabilă în loc de salariu. Atacurile pentru un bidon de apă sunt obişnuite pe drumurile de-acum pustii. Hrana este, în proporţie de 80%, sintetică. Înainte ni se recomanda să bem 8 pahare de apă pe zi. Astăzi, nu am dreptul să beau decât o jumătate de pahar. Pentru că nu avem cu ce ne spăla hainele, le aruncăm, ceea ce măreşte munţii deja enormi de gunoaie. Ne-am reîntors la folosirea latrinelor ca în secolul trecut, pentru că sistemele de canalizare subterane nu pot funcţiona fără apă.

Oamenii stau faţă în faţă cu spaimă: corpurile lor sunt astenice, zbârcite de deshidratare, rănite de radiaţia infraroşie pe care nu o mai filtrează atmosfera, din cauza găurii de ozon. Din cauza deshidratării pielii, o femeie de 20 de ani arata de 40. Concentraţia de oxigen s-a redus din cauza lipsei de vegetaţie, ceea ce a dus la scăderea capacităţilor intelectuale ale noilor generaţii. Oamenii de ştiinţă fac cercetări, dar nu se vede nicio soluţie la orizont. Nu putem fabrica apă.
Morfologia spermatozoizilor multor bărbaţi s-a modificat, ceea ce a dus la naşterea de copii-victime, cu mutaţii şi malformaţii. Guvernul ne obligă să plătim pentru aerul pe care îl respirăm: 137 m3/persoană/zi. Cei care nu pot plăti sunt izgoniţi din zonele aerisite, înzestrate cu plămâni mecanici uriaşi, care funcţionează cu energie solară. Aerul nu este de foarte bună calitate, dar cel puţin putem să respirăm. Media de viaţă este de 35 de ani.
Câteva ţări au reuşit să conserve insule de vegetaţie cu apă curgătoare curată. Aceste zone sunt supravegheate foarte sever de armată. Apa a devenit un bun rar, o comoară inestimabilă, mult mai valoroasă decât aurul şi diamantele. Aici nu mai există copaci, pentru că nu plouă aproape niciodată. Şi, când începe să plouă, nu cade decât ploaie acidă. Nu mai există anotimpuri din cauza schimbărilor de clima (fenomenul de seră), datorate activităţii oamenilor secolului XX, care au poluat mediul înconjurător. Şi, totuşi, prevăzusem că trebuie să ne conservăm mediul înconjurător, dar nimeni nu a făcut nimic. Când fiica mea îmi cere să-i povestesc cum era pe când eram eu tânăr, îi spun că pădurile erau frumoase, îi vorbesc despre ploaie, despre flori, despre plăcerea de a înota şi de a pescui în râuri şi lacuri, de a bea câtă apă doreşti, despre buna sănătate a oamenilor. Când mă întreabă: “Tată, de ce nu mai există apă?”, mi se pune un nod în gât.
Nu pot să încetez să mă consider vinovat, pentru că aparţin generaţiei care a desăvârşit distrugerea mediului înconjurător, neluând în serios nenumăratele avertismente. Aparţin ultimei generaţii care ar fi putut schimba cursul evenimentelor, dar care a hotărât altfel. Astăzi, copiii noştri plătesc scump asta.
Cred sincer că viaţa pe acest Pământ nu o să mai fie posibilă de acum încolo, pentru că distrugerea mediului a ajuns într-un punct fără întoarcere. Cât aş dori să mă fi putut întoarce înapoi şi, într-un fel oarecare, să fi făcut întreaga omenire să înţeleagă, în clipa în care puteam încă să facem ceva, ca să ne salvăm planeta!

duminică, 10 august 2014

Escape from L.A.



http://www.imdb.com/title/tt0116225/

https://allthetropes.orain.org/wiki/Escape_From_L.A.
"Snake Plissken (Kurt Russell) is back, in this 1996 sequel to John Carpenter's Escape from New York. 

America has become even more dystopian than it was in the earlier film, having been taken over by a theocratic fundamentalist Christian President (Cliff Robertson). An airplane has crash landed into the penal colony/no man's land/landfill/roach motel that is Los Angeles post-The Big One. It had The President's Daughter Utopia (A. J. Langer) on it, and now she has sided with Cuervo Jones, taking the film's MacGuffin super weapon with her. The President drafts Snake into eliminating her and retrieving said MacGuffin. His reward, should he succeed, will be the antidote to a virus that has been injected into him. And so he enters the fortified and barbwired city of Los Angeles, a prison with no guards and precious little order. He makes his way through the slums (it's all slums), he gains and loses allies and... 

The ending to this film is incredibly defiant and shocking for an action film -- even for people for whom It Was His Sled. "
Intreaga planeta traieste intr-un fel de 1984. L.A a devenit o insula unde sunt deportati indezirabilii, o inchisoare fara paznici. Pistolaru Snake e trimis acolo pentru a recupera o cutie. Dar:
" - If you think about what's happened on the other side of the world, that's the prison. This is the only free zone left, anywhere.
   - Dark paradise..."


vineri, 8 august 2014

Ordine fara design

http://www.ascentofhumanity.com/chapter6-3.php
"The ant wanders aimlessly about patterning and repatterning the plane, until at some point (depending on the initial setup) something very strange happens: the ant begins building a "highway" out to infinity. Numerous computer trials confirm that this happens no matter what the initial setup, yet this is an empirical fact only. It is probably impossible to prove it analytically. In other words, the only reason or explanation for "Why does the ant build a highway every time" is "Because it is true for setup A, setup B, setup C, . . ." which is really no explanation at all. Such an explanation amounts to, "Because it does." As with the M. set, we have a complete reductionistic explanation of the ant's every move, yet it tells us nothing about the large-scale structure.

In other words, nothing in the simple defining equations of Langton's Ant would indicate that highway-building behavior will result. There is no finite explanation, yet it happens just the same! There is no simpler "why". It just is. Neither, therefore, can we be certain that highway-building always happens. We could demonstrate it for a billion starting setups, but it could fail for the billion-and-first. Analogous situations are ubiquitous in the world of cellular automata and related fields, leading researchers such as Stephen Wolfram to advocate a "new kind of science" based on empirical discovery and not analytic proof. Since science is about understanding the world, what they are advocating is really a new conception of understanding, one which is no longer subject to certainty. It becomes necessary to accept that complex systems have emergent properties for which we will never find a reductionistic "why". 

Furnica lui Langton:
http://en.wikipedia.org/wiki/Langton's_ant 

Sa consideram ca, la fel ca furnica lui Langton, avem in noi niste conditii initiale, niste legi, care vin dintr-un loc unde nu avem acces, la fel ca legile care fac electronii sa se invarta in jurul nucleelor.

Ascultand de aceste legi, sau "ascultandu-ne pe noi insine", ne putem manifesta natura in intregime, la fel cum furnica lui Langton, indiferent de conditiile initiale si piedicile impuse - dupa un anumit timp ajunge sa isi demonstreze "natura". La fel cum dintr-o samanta de un anumit tip, apare o planta, care tinde spre natura ei reala, indiferent de conditiile in care e plantata. Chiar daca acele conditii initiale ii afecteaza aparenta, planta tinde exact spre cea ce este, in toate conditiile.

Cum ramane cu "liberul arbitru"? E si el acolo. Dar:
 "When Carl Jung, the great psychoanalyst, went to Taos Peublo in New Mexico in 1925, he met the chief of the native people, Ochwiay Biano. Biano told Jung that according to his people, the Whites were 'mad'-uneasy, restless, always wanting something.

Jung asked him why he thought they were mad, and the chief replied that it was because they thought with their heads, a sure sign of mental illness among his tribe. Jung asked him how he thought and he pointed to his heart."
---
 "Lumea este plina de oameni care nu se mai asculta pe ei insisi" - Joseph Campbel